Ferestrele pentru case pasive

Ce este o casa pasivã?

O casã pasivã face posibilã, printre altele,  menţinerea, atât iarna cât şi vara, a unei temperaturi constante. Aceasta se face fãrã folosirea unui sistem obişnuit de încãlzire sau de climatizare. Casa se “încãlzeşte” şi se “rãceşte” în mod pasiv, adica „singură”.  Cãldura de la razele soarelui împreună cu cea emanată de aparate şi de locatari sunt suficiente pentru menținerea climatului optim.

 

Avantajele unei case pasive

Avantajele unei case pasive sunt multiple:

-consumul de energie pentru încãlzirea unei locuinţe pasive este cu 75% mai mic decât cel pentru încãlzirea unei clãdiri convenţionale;

-temperaturi interioare constante şi uniforme;

-fãrã suprafeţe reci;

– nu existã riscul de condens datoritã controlului umiditãţii. Aerul interior este în permanenţã ventilat, fiind filtrat de praf, polen şi alergeni;

-calitatea aerului din interiorul unei case pasive are impact pozitiv asupra stãrii generale a locuitorilor sãi, fiind evitate afecţiunile de sãnãtate: astm, alergii respiratorii.

 

Casa pasivă poate fi încălzită în sezonul rece cu un consum minim de energie, prin captarea şi folosirea energiei solare. Vara temperatura interioară poate fi ţinută sub 25°C  fără a utiliza sisteme de climatizare, doar prin sisteme de umbrire.

In cazul construcţiilor noi, „realizarea”unei case pasive începe din faza de proiectare. Înca din aceastã etapã se renunţã la ferestrele de pe latura cu expunere nordicã a clãdirii sau acestea se fac la dimensiuni foarte mici deoarece pe aceastã parte câştigurile de energie solarã sunt inexistente.

 

Institutul Passivhaus

Cea mai cunoscutã instituţie care se ocupã cu studiul şi certificãrile în domeniul caselor pasive este Institutul Passivhaus din Darmstadt , condus de dr. Wolfang Feist. Institutul efectueazã certificarea elementelor constructive, a materialelor folosite, realizând acest lucru conform unor criterii deosebit de stricte. Conform studiilor acestui institut coeficientul de izolare termicã al ansamblului ferestrelor si usilor  ( toc, cercevea, montant, sticlã, materiale de montaj/spume) nu trebuie sã fie mai mare de 0,80W/m²K iar temperatura interioarã, în apropierea tâmplãriei, nu trebuie sã scadã sub valoarea de 17⁰ C . În aceste condiţii se îmbunãtãţeşte substanţial confortul termic prin eliminarea fenomenului de “radiaţie rece” a ferestrelor, fenomen întâlnit frecvent la tâmplãria cu performanţe termice reduse.Tot în Darmstadt a fost construitã prima casã pasivã în anul 1990.

 

Tipul ferestrelor pentru casele pasive depinde de zona climaticã în care este amplasatã clãdirea.

 

Ferestrele pentru o casă pasivă

In zona Europei Centrale si de Est este obligatorie utilizarea ferestrelor caracterizate prin:

• profile cu adâncime mare
• trei geamuri cu douã acoperiri “Low-E” sau una „LowE” si una „4Season”;
• distanţiere realizate din materiale izolatoare;
• spumã izolatoare de cea mai bunã calitate.
• folii şi benzi de montaj.

Cu ajutorul acestor ferestre se pot atinge valori ale coeficientului global de transfer termic de pânã la 0,8W/m2K, impuse ferestrelor pentru casele pasive energetic prin standardul european EN 10077. Aceastã directivã defineşte cerinţele legate de pierderile de cãldura prin ferestre şi prin elementele de legătură a acestora, ca şi valorile minime pentru temperaturile suprafeţelor de geam sau de panel. Astfel se asigurã confortul termic în încãperi şi se evitã condensul în locurile cu eficienţã termicã redusã.

Aceste ferestre, chiar şi în cele mai reci zile de iarnã (-25 grade C), vor avea temperatura interioarã peste valoarea de 17 grade Celsius. Aceasta este temperatura impusã pe aceste suprafețe la caselele pasive, indiferent de zona climaticã în care este amplasatã clãdirea. În aceste condiţii se îmbunãtãţeşte substanţial confortul termic prin eliminarea fenomenului de “radiaţie rece” a ferestrelor, fenomen întâlnit frecvent la ferestre cu performanţe termice reduse.