Lucruri mai puțin știute despre ferestre

„Fereastra este elementul arhitectural utilizat în construcții, având o deschizătură de formă regulată, care este lăsată în peretele unei clădiri pentru a permite să intre aerul și lumina.” Acesta este răspunsul dat de domnul Google la întrebarea „Ce este o fereastră?”.

În secolul 21, indiferent dacă se deschid sau nu, cu geam dublu sau triplu, din lemn sau aluminiu, ferestrele sunt cu siguranță ceva fără de care nu mai putem concepe un trai comod. Acestea oferă caselor noastre aspect atrăgător, permit luminii naturale să inunde interioarele dar au și capacitatea de a izola termic și fonic. Pentru că ferestrele joacă un rol atât de important în viața noastră de zi cu zi, ne-am gândit că ar fi interesant de aflat mai multe despre istoria, originea și evoluția lor. Așadar, iată câteva lucruri pe care (credem că) nu le știați despre ferestre.

 

1. Fereastra = fenestra = vindauga

Cuvântul latin pentru fereastră este fenestra. Traducerea este „gaură în perete”, „deschidere pentru lumină” sau …. „oportunitate”. Aceasta din urmă chiar are sens dacă ne gândim cât de adevărată este zicala: „Dacă o ușă se închide în fața ta, ieși pe fereastră!”  Cuvântul „window” provine de la cuvântul norvegian vechi „vindauga”, care se traduce prin „ochiul vântului”. Acest termen se referă la deschiderile mici, din pereții caselor vikingilor. Acele deschideri erau concepute pentru a permite luminii și aerului proaspăt să pătrundă în interior. Dacă am amintit de limba latină, merită să menționăm și faptul că luna ianuarie a fost numită după Janus, zeul ușilor. Acestea simbolizează începutul și deschiderea tuturor lucrurilor. Romanii și-au construit case cu uși și ferestre care se deschideau spre interior. Asta pentru a-l onora și primi pe Janus împreună cu toți oaspeții.

 

2. Fereastra a apărut odată cu casa

Fereastra a apărut ca o necesitate practică odată ce oamenii au început să-și construiască locuințe permanente. Primele locuințe, precum colibele din piatră sau lut, aveau deschideri rudimentare pentru ventilație și lumină. Fiecare etapă, fiecare progres în construcția locuințelor a adus inovații în designul și funcționalitatea ferestrelor. Dimensiunile ferestrelor, formele acestora, mai mult sau mai puțin artistice, precum și numărul lor erau adaptate la stilul întregii clădiri. 

Astfel, geamurile caselor din Egiptul antic, montate la înălţime, aveau doar rolul de aerisire.

Palatele din Creta aveau geamuri largi, pentru a putea admira priveliștea.

În perioada elenă au început să apară mai multe geamuri pe o fațadă, majoritatea fiind cu vedere spre curțile interioare. Scopul lor era socializarea și cultivarea relațiilor interumane.

În stilul gotic și în arhitectura maură, dimensiunile geamurilor erau ceva mai mari, iar forma geamurilor se baza pe arcul frânt.

În perioada barocă regăsim deseori geamuri cu ancadramente bogat ornamentate, în timp ce stilul clasicist reduce aceste ornamente la minim.

Până pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, ca și proporție, ferestrele erau mai mult late decât înalte. Asta  datorită faptului că încăperile aveau tavane foarte joase. Această proporție s-a schimbat odată cu apariția tavanelor înalte.

În arhitectura secolului al XX-lea, încet-încet încep să apară o serie de clădiri „din sticlă”. Acestea sunt de fapt o fereastră unică, fiind realizate în întregime din sticlă (pereți cortină).

 

3. Egiptenii romani au fost primii oameni care au folosit sticlă pentru ferestre

Cele mai vechi ferestre cunoscute datează din Egiptul antic în jurul anului 1300 î.Hr. Aceste ferestre erau de fapt deschideri fără geam, făcute în acoperiș, pentru a permite trecerea luminii în timpul zilei. Cu timpul ferestrele au început să fie „acoperite”. În întreaga lume și de-a lungul veacurilor, diferite civilizații au folosit diferite materiale pentru „umplerea” ferestrelor. Astfel s-au folosit corn translucid de animale, ceară de albine, hârtie, pânză, piele de animale sau felii subțiri de marmură. Se crede că egiptenii romani au folosit pentru prima dată sticla la acoperirea ferestrelor în jurul anului 100 d.Hr. Această sticlă avea o transparență foarte slabă și performanțe optice reduse. A fost nevoie să mai treacă un mileniu până ce sticla a devenit suficient de transparentă încât să se poată vedea clar prin ea. Ferestrele cu sticlă au devenit comune în case abia la începutul secolului al XVII-lea.

Odată cu stăpânirea meșteșugului sticlei, folosirea acesteia pentru ferestre a devenit rapid un fapt obișnuit în întreaga lume. Procesul a evoluat continuu până la ferestrele pe care le știm astăzi.

 

4. Ferestrele cu sticlă – un lux

Ferestrele au avut și un rol simbolic în casele umane. În diferite culturi și perioade istorice, ferestrele au fost proiectate nu doar pentru funcționalitate, ci și pentru a reflecta statutul social al locatarilor.

La sfârșitul anilor 1600, ferestrele cu sticlă erau considerate un lux. Cei mai bogați aveau ferestre cu sticlă doar în camerele cele mai importante. Ferestrele erau atât de apreciate încât aristocrații care erau plecați luni de zile în vizită la alte proprietăți demontau aceste ferestre și le depozitau în beciuri pe durata absenței lor. Pe atunci, în Anglia, în Scoția, în zona Amsterdam și mai târziu în Franța, proprietarii de case trebuiau să plătescă o taxă deosebită: taxa pe ferestre. Proprietarii caselor erau taxați în funcție de numărul și mai ales dimensiunea ferestrelor de pe fațada imobilului. Cu cât ferestrele erau mai mari, cu atât taxele erau mai mari. Acest fapt i-a determinat pe unii proprietari să-și zidească o parte din ferestrele caselor, pentru a evita plata taxelor excesive. Acesta este motivul pentru care multe locuințe din acea parte a lumii au foarte puține ferestre. În schimb, unele familii bogate au folosit-o pentru a face și mai evidentă discrepanța dintre bogați și săraci. Așa au apărut locuințe cu mai multe ferestre sau cu ferestre „de formă”, fixate pe exteriorul pereților.

 

5. Sticla cilindru și sticla float

La început, foile de geam pentru ferestre era produse prin șlefuirea și lustruirea unor cilindri mari de sticlă. Din această cauză, produsul obținut era cunoscut sub numele de „sticlă de cilindru”. Sigur ați observat că sticla din ferestrele clădirilor vechi pare ondulată iar imaginile sunt distorsionate. Asta se întâmplă datorită modului de obținere a sticlei. Există arhitecți care solicită în mod expres acest tip de sticlă pentru proiectele de renovare a clădirilor vechi. Și este foarte greu de găsit în zilele noastre acestă sticlă.

În 1952, Sir Alastair Pilkington a fost primul care a obținut sticla float – sticla care se folosește astăzi pentru realizarea ferestrelor. Materiile prime sunt topite și apoi turnate pentru a forma o foaie uniformă de sticla. Sticla float a revoluționat industria, permițând producția în masă de foi de sticlă plate, plane, uniforme și de înaltă calitate.

 

6. Denumiri ale ferestrelor

Fără a intra prea mult în detalii descriptive iată câteva dintre denumirile ciudate ale diferitelor tipuri de ferestre:

• ferestre „singulare”: au rol numai în pătrunderea luminii naturale în interior,
• ferestre „cruce”: ferestrele împărțite în 4 sectoare de o cruce
• ferestre „sprânceană”: ferestre care deasupra au forma curbată a unei sprâncene
• ferestre „agățate”: specifice regatului Britanic, sunt formate din două cercevele care culisează una pe lângă cealaltă, pe direcție verticală
• ferestre „copertină”: ferestre la care balamalele sunt montate pe partea de sus iar deschiderea se face spre exterior
• ferestre „pivot”: ferestre la care cele două balamale sunt montate pe laturi opuse (sus și jos sau stânga și dreapta)
• ferestre „traversă”: ferestre cu rol de supralumina, de obicei amplasate deasupra ușilor
• ferestre „lumină de trotuar”: un luminator/o fereastra construită în planul acoperișului unei încăperi aflate sub nivelul solului.
• ferestrele lui Dioclețian: ferestre cu partea superioară arcuită și împărțite în trei părți inegale.
• ferestre „franceze”: sunt de fapt uși cu două canate active care se deschid către o terasă.
• ferestre „ghilotină”: ferestre care se deschid prin culisare verticală a foii active
• ferestre „lumină cu zăbrele”: ferestre cu geam alcătuit din bucăți mici de sticlă montate într-o rețea metalică și „ținute” împreună de aceasta
• ferestre „acordeon”: ferestre care se deschid prin pliere, ca un burduf de acordeon

 

7. Sticla secolului XXI

În 2015, cercetatorii japonezii au creat sticla cu transparență apropiată de 100%, comparabilă ca rezistență cu oțelul de înaltă calitate.

Un grup de cercetători americani au creat un nou tip de sticlă folosind un micro-aliaj metalic de paladiu cu fosfor, siliciu, germaniu și argint, care „plastifiază” sticla, făcând-o mai puțin fragilă. Această sticlă este în măsură să se îndoaie, dar fără să se rupă/spargă. Când vorbim de fragilitatea sticlei, aceasta este dată de viteza cu care crăpăturile înaintează în material. Atunci când se sparge o sticlă obișnuită, o crăpătură înaintează cu o viteză de 4.500 km/h.

 

8. Geamul dublu are originea în Scoția, în secolul al XIX-lea

Este recunoscut faptul că scoțienii au creat/inventat geamurile duble în secolul al XIX-lea, în efortul lor de a face față frigului iernilor aspre din zona. Având doar o singură foaie de sticlă în ferestre, temperaturile scăzute afectau serios traiul scoțienilor. Din fericire, un scoțian hotărât a inventat un sistem de „sticlă dublă” care s-a dovedit un mare succes. Primele geamuri termopan cu  2 foi de sticlă, așa cum le cunoaștem astăzi, (cunoscute și sub numele de sticle termoizolante) au fost dezvoltate de un inginer american de refrigerare la începutul anilor 1930. Sistemul „termopan” avea la acea vreme două foi de sticlă separate printr-un spațiu de aer dezumidificat și sigilate în jurul marginilor cu benzi de cauciuc. Datorită constrângerilor de fabricație din perioada războiului, primul geam termoizolant eficient, cu două foi de sticlă, cu material desicant și sigilatură mult îmbunătățită a fost lansat pe piața nord americană numai în anul 1946. Ferestrele cu trei geamuri sunt acum un tip comun de geam în Europa centrală și de nord. Pe piața din zona scandinavă și-a făcut apariția de ceva vreme și este la mare căutare geamul cvadruplu  – geam termoizolant cu patru foi de sticlă.

 

9. În Palatul Buckingham sunt 760 de ferestre

O casă de mărime medie are aproximativ 8 ferestre.

Casa Albă are un număr de 147 de ferestre.

Palatul Buckingham are de aproximativ cinci ori mai multe. În cele 775 de camere ale sale, constând din dormitoare, birouri, băi, cabinete și biblioteci, Palatul Buckingham are 760 de ferestre uriașe.

Empire State Building are un număr de 6.500 de ferestre.

Considerată cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa din Dubai, are nu mai puțin de 24.348 de ferestre. Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, se mândrește cu un record impresionant când vine vorba de ferestre. Cele mai înalte ferestre din clădire sunt situate la etajul 154, la aproximativ 1.823 de metri deasupra solului. Fără instalațiile speciale cu care este echipată clădirea, ar fi nevoie de 3 – 4 luni pentru ca o echipă de 36 de persoane să curețe întreaga fațadă vitrată exterioară.

10. Ferestrele reprezintă în medie 15% din suprafața pereților exteriori ai unei case

Deși nu este prea mare, acest procent oferă totuși o suprafață semnificativă prin care se poate pierde căldura din interiorul clădirii. Acest fapt duce la facturi mai mari de energie, mai ales dacă ferestrele nu au geam triplu sau măcar dublu.

Potrivit Departamentului pentru Energie al SUA, 25% din factura medie de energie a unei gospodării se datorează pierderilor de căldură prin ferestre, luminatoare și uși cu performanțe energetice slabe.

Dacă am amintit de Palatul Buckingham, să subliniem că costurile anuale cu încălzirea palatului se ridică la peste 1 milion de lire sterline. Datorită statutului clădirii, ferestrele nu pot fi schimbate sau măcar echipate cu geam dublu, astfel încât pierderile de căldură prin suprafața ferestrelor sunt foarte mari. Facturile de energie ar putea fi reduse cu aproximativ 15% instalând geamuri cu două sau trei foi de sticlă, realizate din profile cu eficiență energetică ridicată.

 

11. În online window = microsoft windows 🙂

Am început articolul cu domnul Google. Vom încheia articolul tot cu dumnealui. O căutare online pentru „window” oferă mai întâi rezultate relevante pentru Microsoft Windows și apoi pentru ferestre, ca element component al construcțiilor. O simplă căutare pe web arată că software-ul Windows este primul lucru despre care Google presupune că doriți să aflați.

 

Nu este fascinant cum ceva atât de simplu ca o fereastră poate conține atât de multă istorie, tehnologie și semnificație? De la origini străvechi până la impactul lor asupra artei, literaturii și chiar taxelor, ferestrele au o poveste captivantă de spus.

Așadar, data viitoare când te trezești privind pe o fereastră, acordă-ți un moment pentru a aprecia măiestria, inovația și meșteșugul care au dus la realizarea acesteia. Astfel vei găsi singur răspunsul la întrebarea „Ce este o fereastră?”.